Back in life

Un exemplu exceptional de viral marketing

Am sa incep prin a defini termenul de viral marketing si am sa inchei printr-un exemplu.

"Marketingul viral si publicitatea virala se refera la tehnicile de marketing care cauta sa exploateze retelele sociale existente pentru a produce cresteri exponentiale in recunoasterea marcii, printr-un proces similar extinderii unei epidemii. Se foloseste de reteaua Internet si poate ajunge la un numar mare de oameni intr-un timp relativ mic.

Marketingul viral este folosit, uneori, sa descrie un fel de campanii de marketing sub acoperire, incluzand folosirea blog-urilor si a altor forme de relatii cu publicul pentru a face cunoscut, din vorba in vorba, un produs sau un serviciu nou. De cele mai multe ori, scopul campaniilor de marketing viral este de a genera o acoperire a pietei mult mai mare decat ar fi acoperit bugetul companiei publicitare.

Termenul "publicitate virala" se refera la ideea ca oamenii vor vizita si vor impartasi un continut distractiv; este, de obicei, sponsorizata de un brand (marca), care cauta sa popularizeze un produs sau un serviciu. Aceste reclame virale sunt adesea de forma unui clip amuzant, a unui joc flash interactiv, unor imagini sau chiar texte. Marketingul viral este popular datorita usurintei cu care sunt executate campaniile, costului relativ scazut, target-ului bun, si ratei de raspuns rapide. Principalul atu al marketingului viral este abilitatea acestuia de a obtine un numar mare de oameni interesati la un pret scazut.

Prin intermediul Internetului si al efectelor mailurilor publicitare, eforturile B2C (business-to-consumer) au un impact mai mare decat celelalte instrumente ale marketingului. Email-ul genereaza 15% din vanzarile online din America de Nord, procentul continuand sa creasca. Tehnica marketingului viral evita deranjul provocat de spam si incurajeaza utilizatorii unui anumit produs sau serviciu sa il recomande prietenilor. "

Pe 8 septembrie 2009, Oprah Winfrey avea sa afle ca i se pregateste ceva special. In momentul in care trupa Black Eyed Peas a inceput sa cante ultimul hit "I Gotta A Feeling" publicul a inceput sa se miste in acelasi ritm, nimic surprinzator pana aici, numai ca in fata scenei erau aproximativ 21.000 de persoane care au facut un sincron impresionat un flashmob ca sa fiu mai exacta. In tot acest timp Oprah filma cu telefonul mobil tot acest eveniment. Compania care a pus la cale aceasta campanie este T-Mobile, o companie careia termenul de flashmob nu ii este deloc strain. Din pacate Harpo (compania de productie a lui Oprah) a inlaturat filmuletul de pe YouTube chiar daca pe 9 septembrie avea peste 500.000 de vizualizari.

Trebuie luat in considerare ca acest eveniment nu a fost spontan. A fost unul regizat. Peste 800 de dansatori (ce au fost cooptati prin retele sociale precum Twitter sau Facebook) au venit ca sa invete coregrafia. Acestia au fost astfel pozitionati ca sa-i poata ajuta pe ceilalti 21.000 de participanti. Este evident ca aceste eforturi au dus la realizarea unui eveniment spectacular.

Atasez si imaginile video, dar ca sa vedeti in ce a constat efortul participantilor va recomand sa urmariti totate cele 4 filmulete:

Sper ca v-a placut mica "lectie" de astazi si va mai astept pentru ca mai am cateva poate tot la fel de interesante.

Filmul de sambata seara (4)

Buna seara dragii mei!

Incep prin a va spune ca aceasta seara friguroasa (brrrrr) nu merge petrecuta altfel decat in compania unei comedii spumoase. Stiu ca este sambata seara si peste tot sunt petreceri de Haloween, dar ce mai conteaza cand este vorba de confortul nostru? Parca totul merge ca pe roate cand asezonam atmosfera cu niste floricele si un suc sau orice alata bautura care ne place.

Pentru acesta seara am ales "Alvin and the Chipmunks ". O comedie ce-i readuce in prim plan pe Alvin, Simon si Theodore, trei veverite care ne incanta cu vocile lor pitigaiate, dar mai ales cu poznele pe care le fac, reusind sa-l puna in dificultate pe Dave Seville, o tanara speranta a muzicii, pe care din nefericire norocul l-a tradat.

Veti vedea insa ca viata i se schimba si soarele va rasarii si pe strada lui. Cum insa ramane sa aflati urmarind filmul...

Chiar daca filmul este din 2007 eu va invit sa-l vizionati sau sa-l revedeti, iar ca sa fiu cat mai convingatoare am sa pun si trailer-ul mai jos:

Vizionare placuta!

Mandrie si prejudecata

Astazi vreau sa va vorbesc despre una din ultimele mele "achizitii" in materie de hrana culturala. Este vorba despre "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen, o carte care mi-a dat mult de gandit si care as putea spune poate fi considerata o transpunere pe hartie a realitatii in care traim.

Scriitoarea incepe prin a ne arata minunata fata a vremurilor in care rochiile ample erau un must have si in care casatoriile erau gandite ca si o investitie pe termen lung de catre petitori (in acest caz parintii). Asa se intampla si cadrul calduroasei familii Bennet, a carei liniste este perturbata de sosirea in vecinatate a domnului Bingley, un tanar "putred de bogat" dupa cum afirma doamna Bennet.

Desi se spune ca incurcate sunt caile destinului, domnul Bingley are deosebita placere sa participe la bal, unde danseaza cu una din fetele doamnei Bennet, Jane pe numele sau. Un personaj pe cat de frumos atat de plinde acea puritate pe care o intalnesti la micuti.

Spre deosebire de Jane, Elizabeth are parte numai de neplaceri din partea domnului Darcy, un caracter pe cat de intrigant pe atat de surprinzator. Acest cuplu va avea grija sa va surprinda in fiecare capitol cu cate ceva.

Incerc pe cat posibil sa nu va dezvalui prea multe din acest roman, pentru ca ar fi pacat. As putea vorbi ore in sir despre cat de mult conteaza sa incerci sa intelegi un om fara sa-l judeci si mai ales sa nu arunci pietre-n el. Lectie pe care toti vom ajunge sa o invatam mai devreme sau mai tarziu indiferent de varsta pe care o avem.

Ca si alte alte carti ale lui Jane Austen si aceasta fost ecranizata. Va recomand sa o vizionati pe cea din 1995 care este pur si simplu exceptionala. Adaptarea este una minunata, chiar si replicile din roman se regasesc in aceasta mini-serie.

Ultimul lucru pe care vreau sa-l adaug este ca aceasta carte va va tine de "cald" in noptile lungi si o sa va faca sa vreti sa o cititi intr-o singura seara, iar peste ani cand va veti uita pe rafturile bibliotecii veti zambi si va veti spune: "Asta e cartea pe care vreau sa o recitesc, pentru ca-mi mangaie sufletul, cea care-mi da incredere ca pana la urma si lucrurile incalcite pot avea un deznodamant fericit".

Atasez aceasta schema, imprumutata de aici, pentru ca mi s-a parut foarte interesanta. Sper ca o sa va fie totul mai clar dupa ce o cititi aceasta minunata capodopera.

O seara buna va doresc alaturi de o carte buna!

Reflectii de ultim moment

Mergand pe strada vad oameni tot mai grabiti. Toti trebuie sa ajunga la munca, dar oare cati dintre ei nu-si fac griji pentru ziua de maine?

Tacerea apasatoare din jurul meu imi demonstreaza ca lumea e pusa pe ganduri, iar eu uitandu-ma spre ei clipesc incet si trag aer in piept spunandu-mi ca azi este o noua zi de munca. Pot sa-i fac fata cu succes mai ales ca este vineri. Stau si ma intreb oare am sa simt timpul liber sau iar o sa-mi fuga printre degete...

Offf... Oare ar fi prea mult sa cer ca sfarsitul de saptamana sa se prelungeasca? Oare de ce clipele de fericire si rasfat trec asa de repede, iar tacerea devine din ce in ce mai apasatoare? Parca nici statul in loc nu-mi mai prieste, prefer sa-mi gasesc o noua activitate.

Uneori stau si ma gandesc ca poate sunt prea grabita si nu mai am rabdare sa treaca timpul. Unii prind aripi si ajung pe culmi treziti fiind de claxonul unui sofer care nu intelege de ce tu circuli regulamentar tocmai in momentul lui de glorie si realizez ca suntem facuti pentru a ne grabi. Mancam pe fuga, ne facem cumparaturile in fuga de frica banilor din portofel, iubim in fuga dandu-le celor dragi numai farame.

Pana si momentul in care ne oprim si reactionam este unul scurt tocmai pentru ca nu mai avem rabdare. De aceea azi mi-am planificat activitatile in funtie de prioritati, iar seara mi-o rezerv mie si sufletului de langa mine asa ca o sa pun totul in stand by si am sa traiesc fiecare clipa fara a ma grabi sau a ma teme.

Bifez aceasta zi remarcabila si-n cinstea ei ofer neconditionat un zambet de multumire :-)

Momente de liniste

Astazi este una din acele zile in care pot sa afirm cu mana pe inima ca ma simt impacata cu mine insami, poate si datorita faptului ca unele lucruri mici au ajuns sa ma faca fericita dupa o perioada plina de stres.

Descopar lucruri noi care-mi plac si promit sa aduc cat de curand si dovada. Nu m-am schimbat, nu asta am vrut sa spun, doar ca-mi place linistea. Ador un moment de relaxare in compania unei carti bune si un zambet inocent inainte de a pune capul pe perna.

Chit ca uneori par un vulcan in plina desfasurare sau un ganditor desavarsit, am inceput sa realizez ca viata e facut sa o traiesti si mai ales sa o savurezi. Nu trebuie sa astepti momentul pentru ca s-ar putea sa te trezesti plin de regrete. Asa ca acum am o alta metoda: ma gandesc, actionez si ma bucur de rezultate (si nu, nu e reclama la detergent).

Pentru a completa aceasta melodie am sa condimentez momentul cu o delicioasa melodie, care sper eu sa va elibereze putin de stres.

O seara placuta va urez!

Arlington Park

Rareori se intrevad targuri de carte pe la Galati, asa ca ultima oara pe langa simpla tatonare a terenului, am zis sa-mi iau o carte de vacanta si citind eu prezentarea cartii m-am trezit cu ea in sacosica.

Este vorba despre "Arlington Park" de Rachel Cusk, un roman nominalizat la Orange Prize, tradus in mod exceptional de catre Roxana Patras. Spun asta pentru ca stilul este unul mirific, unul ce-ti mangai toate simturile si te face sa plutesti la fiecare pagina citita.

Este o zi obisnuita in Arlington Park, o suburbie londoneza unde cinci femei isi traiesc viata dupa regulile locului. Fiecare incepe prin a-si da masca jos si prin a recunoaste ca ceea ce face nu este tocmai ce si-a dorit de la viata. Prinse mereu intre viata profesionala si datoria de mama incep sa-si asume esecurile si sa se confrunte cu realitatea dureroasa pe care aceasta sera stralucitoare si prospera nu o poate indeparta prin statut social.

Fie ca sunt vecine, cunostinte sau chiar prietene, eroinele acestui roman au in comun sentimentul de captivitate, inutilitate si de consumare propriilor resurse in van. Autoarea nu le compatimeste, mai degraba descrie cum iluziile iti pot distruge perceptia asupra vietii, totodata ducand o viata duplicitara, fara pic de miez, acum ca frumusetea nu mai reprezinta un atuu.

Poate ca toata lumea are anumite regrete, dar ceea ce trebuie sa intelegi dupa ce citesti acest roman este ca nu poti sa traiesti plangandu-te mereu. Trebuie sa pui piciorul in prag si sa-ti continui drumul asumandu-ti tot ce se intampla in jurul tau si savurand fiecare clipa. Nu exista problema la care sa nu gasim rezolvarea intr-un final, iar daca te lamentezi la fiecare pas s-ar putea sa ramai doar cu praf in ochi si cu un gust amar.

Va provoc sa o cititi, poate unora le va deschide ochii ;-)

Confensiunile unui cafengiu

O conjunctura a facut ca atentia sa mi se indrepte spre aceasta carte. Am cochetat cateva zile cu ea si am vrut sa stiu cat mai multe despre ea, asa ca am inceput sa citesc diverse recenzii, am trecut pe la librarie, iar cu ocazia unui targ de carte am ales sa o achizitionez fara sa ezit.

Doream sa stiu mai multe despre acea perioada, vroiam sa stiu parerea unui om care s-a confruntat cu aceasta, atat la nivel profesional cat si la nivel personal. Auzeam in stanga si-n dreapta diverse pareri pro si contra, in functie de varsta celor pe care-i ascultam si am zis sa-mi fac o parere. Nu regret nici acum pasul facut si o recomand tuturor celor care nu au nici cea mai mica idee despre acea perioada sumbra, zic eu (o parere personala pe care mi-o asum), in concluzie o recomand pana si tinerei generatii.

Este redactata sub forma unui jurnal, defapt cum spune si titlul sunt mai mult confesiuni a unui om care se hranea cu tot ce inseamna surse de informare, fie ele reviste internationale, carti sau chiar pareri ale unor mari personalitati ale lumii culturale de la acea vreme. Poate nu e cel mai bun povestitor din lume, dar macar a incercat.

Gheorghe Florescu a fost ucenicul marelui cafengiu armean Avedis Carabelaian, de la care a invatat nu numai mestesugul ci si modul de a-ti vinde produsul si a oferi valoare cafelei pe care o prepari. Asa se face ca ucenicul ajunge in situatia in care trebuie sa duca numele mai aparte si sa mentina aceasta idee chiar si in cele mai dificile momente. In aceasta carte veti afla si diferenta dintre cafeaua Arabica si cea Robusta si multe alte mici secrete pe care autorul este dispus sa le impartseasca necunoscatorilor.

Nu sunt o mare amatoare de cafea, dar aceasta carte mi-a demonstrat ca poti ajunge la stadiul de arta daca esti ambitios si vrei ca numele produsului tau sa fie pe buzele tuturor. Pe langa aceste ingrediente veti descoperi "sistemul" existent la acea data in comert si mai ales jocurile de culise pe care le practicau cei de la putere, multi dintre jucatori fiind considerati adevarate piese de sah care erau manuite dupa bunul plac al acelor dictatori.

Veti putea afla si multe povesti de viata a unor oameni de cultura, dar si a unor personaje foarte controversate la ora actuala precum Oana Zavoranu si de ce nu si Gigi Becalli. Uneori presa speculeaza si nu trateaza subiectele asa cum sunt, asta ar fi una din concluziile pe care le veti trage cand veti termina de citit cartea.

Prefer sa nu va dezvalui prea multe deorece de cate ori vorbesc despre aceasta carte as putea vorbi ore in sir. Va las pe voi sa dati un verdict final in ceea ce o priveste.

Concluzia mea dupa ce am terminat de citit „Confesiunile unui cafegiu”? Nu mi-as fi dorit in niciun caz sa prind acea perioada plina de constrangeri si idei preconcepute. Prefer oricand libertatea de exprimare si mai ales respectare intimitatii. Poate daca nu am fi trecut prin asta putea sa ne laudam si noi cu x autostrazi. Acum nu ne ramane decat sa constientizam potentialul pe care-l avem, sa-l dezvoltam si sa ne ridicam. Poate vom reusi sau poate nu, dar macar o sansa trebuie sa ne dam.

Aceasta carte poate va deranja unele persoane si poate va ilumina gandirea altora, tot ce trebuie sa faceti e sa o cititi si sa o savurati in stil propriu.

Lectura placuta va urez!

Back in life

Arhiva

Un exemplu exceptional de viral marketing

Filmul de sambata seara (4)

Mandrie si prejudecata

Reflectii de ultim moment

Momente de liniste

Arlington Park

Confensiunile unui cafengiu

Despre mine

Lista mea de bloguri

Sustin:

Etichete